INTERVIU CU OTNIEL BUNACIU
Preşedintele Uniunii Baptiste din România.
Dr. Otniel Bunaciu este pastor al Bisericii Creştine Baptiste providenţa din Bucureşti din anul 1990, decan al Facultăţii de Teologie Baptistă din Universitatea Bucureşti, prorector al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, vicepreşedinte al Comisiei de Etică din cadrul Alianţei Mondiale Baptiste. A facut studii tehnice la Universitatea Bucureşti şi studii teologice la Universitatea Oxford. Şi-a luat doctoratul la Institutul Protestant din Cluj-Napoca. Este căsătorit cu Camelia şi au împreună un baiat – David
Aţi crescut într-o renumită familie baptistă. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiţi baptist?
Să fii baptist înseamnă să fii creştin, dar să trăieşti viaţa creştină potrivit principiilor credinţei baptiste. Aceasta înseamnă în primul rând prioritatea Scripturii şi nu a invăţăturilor omeneşti pentru viaţa de credinţă. Apoi înseamnă convertirea personală însoţită de mărturia în apa botezului. În final, să fii baptist înseamnă să trăieşti într-o comunitate de credincioşi cu care împărtăşeşti convingerea că Dumnezeu ne vorbeşte şi astăzi prin Scriptură, aşa cum este aceasta înţeleasă prin călăuzirea Duhului Sfânt, în viaţa de rugăciune şi mărturie a acestei comunităţi. Între baptişti renumele nu prea se poate moşteni, ci se poate câştiga în măsura în care persoana contribuie la viaţa comunităţii locale şi a mişcării baptiste. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o familie care a fost foarte implicată în viaţa baptistă din România şi din lumea întreagă. Pentru aceasta îi dau slavă lui Dumnezeu deoarece numai El merită orice glorie.
Copilăria aţi petrecut-o la Seminarul Baptist printre viitorii păstori. Ce amintiri aveţi din acea perioadă?
Faptul că am copilărit la Seminarul Baptist a însemnat că am cunoscut pe toţi cei care au devenit păstori în ţara noastră. Pe lângă aceştia am avut ocazia să întâlnesc multe personalităţi baptiste din străinătate care vizitau ţara în perioada comunistă ca să sprijinească bisericile din România. Toate aceste legături au fost adevărate binecuvântări deoarece am avut multe de învăţat de la cei pe care i-am întâlnit şi mai târziu m-am bucurat de faptul că aceste persoane mă cunoşteau din copilăria mea. Am învăţat totodată că şi cei mai vestiţi lucrători cu Evanghelia sunt tot oameni dar care şi-au oferit viaţa în slujba slujirii Evangheliei Domnului Isus Hristos.
Cum s-a produs convertirea dumneavoastră?
Deoarece am crescut în biserică, convertirea a fost un fel de proces prin care m-am apropiat mai mult de Dumnezeu. Totuşi a existat şi un moment al deciziei şi acesta a fost la vârsta de 16 ani la o predică a fratelui Olah care a fost la un serviciu de evanghelizare în biserica noastră. Iniţial aţi studiat ingineria, iar apoi teologia.
Ce a determinat această schimbare de opţiune profesională?
Iniţial am studiat ingineria deoarece aşa erau vremurile şi mi s-a părut important să imi fac studiile pentru a avea o educaţie completă. Am activat în biserică şi în acea vreme, mai întâi ca învăţător la şcoala duminicală şi apoi ca evanghelist. Deoarece cunoşteam limba engleză şi germană m-am implicat şi în traducerea celor care vizitau biserica noastră şi uneori biserici din Bucureşti şi chiar din alte oraşe. Această implicare permanentă în slujire m-a determinat să înţeleg că Dumnezeu mă cheamă pentru a mă dedica mai mult în slujire. Probabil că din acest motiv, într-un fel, am fost mereu un slujitor bivocaţional şi am practicat o meserie pentru a putea sluji cu Evanghelia. Chiar şi în prezent faptul că lucrez ca profesor universitar îmi permite să pot sluji cu Evanghelia în biserică şi la Uniunea Baptistă. Nu cred că acesta este singurul mod de a sluji şi cred că biserica locală trebuie să decidă împreună cu pastorul forma în care slujirea acestuia este posibilă şi poate avea loc.
În primii ani ai libertăţii noastre aţi început să predaţi cursuri teologice. Cu ce aspiraţii v-aţi întors din Anglia?
Când m-am întors din Anglia intenţia mea a fost să fiu pastor într-o biserică locală. Numai după ce m-am întors şi am văzut că în acel moment în România existau numai 3-4 alte persoane cu licenţă în teologie între baptişti şi evanghelici, am văzut nevoia de implicare în învăţământul teologic. Această implicare m-a surprins un pic mai ales că a însemnat că a trebuit să îmi continui studiile.
În 2007, cu ocazia Congresului de la Cluj, aţi fost ales preşedintele Uniunii Baptiste. Care credeţi că sunt realizările de până acum?
Am acceptat cu bucurie încredinţarea dată de frăţietate. Cred că cei care au participat îşi amintesc că mi-am expus viziunea prin formula SMS adică, Sărbătorire, Mărturisire, Slujire. Am încercat să urmăresc această viziune în sensul că în primul an din mandat am mers prin toate Comunităţile din Uniunea Baptistă sărbătorind identitatea baptistă. Am făcut acest lucru print-o serie de prezentări despre identitatea baptiştilor din România şi din lume. În al doilea an am mers prin comunităţile care m-au invitat accentuând mărturisirea credinţei noastre prin misiune. M-am bucurat că s-a înfiinţat departamentul de misiune şi că astăzi bisericile baptiste din România au o colectă pentru misiune, susţin un misionar în Banatul sârbesc şi suntem în procesul de a susţine un misionar în Asia Centrală. În al treilea an sper să aduc o provocare de a ne gândi împreună cum putem să slujim lumea în care trăim printr-o implicare mai eficientă în nevoile din jurul nostru cu scopul de a fi nişte slujitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Din punct de vedere adminstrativ mă bucur că în primul an de slujire s-a lansat calendarul de studiu biblic şi calendarul de rugăciune şi că anul acesta se înfiinţează din nou departamentul de tineret şi departamentul de surori în cadrul Uniunii Baptiste.
Cu ce dificultăţi se confruntă preşedintele Uniunii?
Ca orice slujire în care se implică o persoană adesea părerile celor cu care slujeşti pot fi diferite. Am observat că uneori câţiva colegi de slujire au adoptat o manieră de lucru din care a lipsit colegialitatea şi principialitatea. Din fericire marea majoritate a colegilor au fost şi ramân o sursă de încurajare şi inspiraţie în slujire. Cred că slujirea ne pune faţă în faţă cu multe provocări şi este important să încercăm să rămânem uniţi în faţa lor. Mă bucur că Dumnezeu lucrează în mijlocul nostru dorinţa de unitate şi de implicare în slujire.
O altă provocare importantă, care nu este însă personală, ci instituţională, este lipsa de susţinere materială pe care bisericile o acordă Uniunii şi instituţiilor acesteia. Deoarece accentuăm importanţa bisericii locale uităm uneori de importanţa contextului mai larg. Bisericile din România sunt înfiinţate juridic prin Uniunea Baptistă şi sunt reprezentate de către aceasta. Pentru a o susţine bisericile au promis în Congres că vor participa la susţinerea Uniunii, dar în realitate această susţinere se concretizează la mai puţin de 50% din ceea ce bisericile au promis prin votul exprimat de participanţi. Din acest motiv starea financiară a Uniunii este precară şi deoarece de la Revoluţie încoace aceasta a fost tendinţa consider că deteriorarea situaţiei în continuare ar putea duce Uniunea la o criză financiară gravă. În final bisericile vor trebui să înţeleagă că Uniunea este de fapt uniunea bisericilor şi aceasta nu poate fi mai mult decât doresc bisericile să fie, dorinţa lor fiind exprimată prin susţinerea oferită.
Care credeţi că sunt principalele provocări pentru generaţia actuală de credincioşi baptişti?
Cred că principala provocare este cea a mărturiei. Ştiu că accentul se pune adesea pe relevanţa comunicării dar, dupa părerea mea, o comunicare fără mărturie nu este eficientă, oricât de bună ar fi aceasta. Cred că viaţa trebuie trăită ca mărturie. Uneori suntem în pericol să cădem într-un legalism prin care proclamăm valori care nu se găsesc în mărturia trăită. Acest lucru dăunează modului în care baptiştii sunt percepuţi. Provocările aduse de schimbările din ultimii ani sunt extrem de mari. Generaţiile tinere se confruntă cu o lume total diferită de cea în care am crescut noi. Nevoia de implicare personală este din ce în ce mai importantă pentru a putea stabili o identitate creştină. Din acest motiv cred că bisericile ar trebui să fie deschise spre implicarea tinerilor în slujire şi receptive la sugestiile şi nevoile acestora. Fără îndoială că aceasta aduce o diversitate care nu este însă neapărat ceva rău dacă are loc în cadrul bisericilor locale. În fond între baptişti a existat întotdeauna diversitate deoarece ei preţuiesc libertatea individuală în contextul responsabilităţii comunitare.
Această provocare nu este numai pentru biserici, dar şi pentru instituţiile de învăţământ teologic care trebuie mereu să rămână în actualitate. Din acest motiv rămâne foarte împortantă legătura acestora cu bisericile locale precum şi continuarea reflecţiei teologice asupra semnificaţiei învăţăturii Scripturii şi a principiilor baptiste în contextul social şi cultural contemporan.
Cum vi se pare mişcarea baptistă internaţională la acest moment aniversar?
Mişcarea baptistă internaţională este diversă. Aşa cum am spus diversitatea nu este ceva nou la baptişti, dar provocările lumii în care trăim ridică nevoia de a fi mereu angrenaţi pentru a putea rămâne angajaţi în umblarea cu Dumnezeu pe baza învăţăturii Scripturii şi prin călăuzirea Duhului. Dacă în unele locuri din vestul şi din nordul planetei baptiştii şi-au pierdut uneori entuziasmul şi se multumesc să existe, mişcarea este în creştere în Africa, America de Sud şi Asia. Probabil că ar trebui să ne uităm mai atent la ce se întâmplă acolo pentru a observa cum lucrează Dumnezeu între baptişti astăzi. Din păcate resursele financiare au rămas în vest şi în nord şi fiind într-o stare de nevoie avem tendinţa să ne uităm acolo unde sunt resursele şi omitem să ne uităm acolo unde lucrarea lui Dumnezeu se petrece cu entuziasm şi succes. Aceasta ne arată faptul că suntem în pericolul de a dezvolta o dependenţă de vest şi de nord, situaţie care nu este fericită. Convingerea mea este că baptiştii din România pot să ofere o reflecţie proprie cu privire la ceea ce Dumnezeu a făcut şi face între noi. Aceasta ar fi o contribuţie benefică şi ar scădea riscul de a rămâne dependenţi. Totodată ar fi o contribuţie la mişcarea baptistă din lumea întreagă.
Veniţi des, şi cred cu drag, în Banat. Ce mesaj aveţi pentru păstorii şi credincioşii din Comunitatea noastră?
Baptiştii din Banat sunt ca un fel de motor al mişcării baptiste din ţara noastră. Mă rog ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea din această parte a ţării cu viziune şi deschidere pentru ca entuziasmul, integritatea şi dedicarea credincioşilor din Banat să continuiie să fie un exemplu de urmat pentru credincioşii baptişti din toată ţara.
Interviu realizat de: Dr. Ionel TUŢAC
