Celebrare 400 de ani

BAPTIŞTII DIN JUDEŢUL TIMIŞ

Primii vestitori ai credinţei baptiste în Banat au fost misionarii germani Heinrich Meyer şi Johann Flor. Aceştia au venit în zona noastră după anul 1870, atunci când Maria Tereza a încorporat Banatul în Ungaria. Iniţial ei au vestit Evanghelia etnicilor germani, dar cu timpul credinţa baptistă a pătruns şi în familiile românilor.
Primii convertiţi din Banat au fost câteva femei evlavioase: Maria Schrodt (botezată la 17 aprilie 1879), Iuliana Czegeny (botezată la 7 aprilie 1880) şi Maria Otroc (botezată la 19 noiembrie 1881). Toate aceste femei au fost botezate la Salonta de către păstorul Mihai Cornea.

Începând cu anul 1885, odată cu sosirea misionarului Ludovic Bodoki, lucrarea misionară începe să ia avânt, alte 13 persoane fiind botezate de către neobositul lucrător Mihai Cornea. Oficial, Biserica Baptistă Germană din Timişoara a luat fiinţă în anul 1887, primul ei păstor fiind fratele Ludovic Bodoki. Din anul 1891, după mutarea păstorului Bodoki, Biserica Germană este slujită de fraţii: Gabor Szabo, G. Pokorny, Max F. Kuss, Georg Gerwich, Stefan Fucsa, Kristeu Potzner şi Johann Schiller. În anul 1909, în urma stăruinţelor păstorului Johann Schiller, credincioşii baptişti au cumpărat o casă pe strada numită atunci Fröbl nr.28 (fostă Reşiţa, actualmente Iuliu Maniu), pe care au amenajat-o pentru serviciile de închinare. Clădirea respectivă, renovată în mai multe rânduri, continuă să fie folosită şi astăzi ca locaş de închinare al Bisericii Baptiste Germane.

În aceşti primi ani ai secolului XX, baptiştii germani plantează noi biserici în Jebel (1905), Parţa (1905) şi în alte localităţi, prilej cu care şi românii încep să-şi deschidă inima faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. După îmbolnăvirea păstorului Johann Schllier, Biserica Germană este slujită de fraţii Adolf Zarhal şi Georg Teutsch. În anul 1923 maghiarii şi românii convertiţi la credinţa baptistă, din dorinţa de a transmite Evanghelia prietenilor lor în limba maternă, hotărăsc înfiinţarea Bisericii Baptiste Maghiare şi a Bisericii Baptiste Române. Tot la începutul secolului XX, prin intermediul altor misionari credinţa baptistă se răspândeşte în alte părţi ale Banatului. Ştefan Ignea, un tânăr din comuna Lalaşinţ, botezat în anul 1902 şi ordinat ca păstor în anul 1904, vesteşte Evaghelia în satele din jurul Făgetului şi, împreună cu alţi misionari, plantează biserici baptiste la Fârdea (1900), Bucovăţ (1905), Sinteşti (1906), Curtea (1906), Tomeşti (1907), Coşteiul de Sus (1909), Breazova (1920).
În anul 1910 ia fiinţă Biserica Baptistă din oraşul Lugoj, iar apoi Vestea Bună se răspândeşte şi în alte localităţi: Crivina, Criciova, Jdioara, Gruni.

În această perioadă Dumnezeu ridică câţiva lucrători devotaţi: Pavel Bandur, Emilian Ardelean, Ioan Covaci, Petru Munteanu, Petru Andrei, Petrică Jurconi, Petru Popescu. În 15 august 1917 este organizată la Lugoj prima Conferinţă Misionară a zonei, cu delegaţi ai bisericilor din trei judeţe: Caraş, Hunedoara şi Severin. Invitaţi speciali la acest  eveniment au fost păstorii Heinrich Meyer şi Vasile Berbecar. Cu acest prilej s-a discutat problema păstoririi şi organizării teritoriale a bisericilor, dar şi importanţa pregătirii teologice a noilor slujitori. Pe măsură ce lucrarea se extindea, Dumnezeu ridica noi lucrători. Astfel Biserica din Lugoj îl alege ca păstor în anul 1917 pe fratele Dumitru Drăgilă din Prilipeţ, iar Biserica din Timişoara şi cea din Sânnicolau Mare (începută în 1908) pe fratele Atanasie Pascu din Parţa. La Igriş este ales păstor fratele Simion Cioancă, la Jamu Mare fratele Eftimie Sâmboteanu.
În anul 1924 are loc primul botez în râul Bega, eveniment oficiat de păstorul Atanasie Pascu, un predicator talentat care-i impresiona pe ascultători prin graiul său bănăţean. Tot în această perioadă, în bisericile mari apar formaţii muzicale: coruri, orchestre, fanfare.

Perioada interbelică a fost o perioadă de expansiune pentru baptiştii români. Se formează Uniunea Baptistă, ca for central de reprezentare (8-10 iunie 1919), se adoptă primul Statut de organizare (14-16 februarie 1920) şi începe procesul de formare a păstorilor baptişti prin înfiinţarea Seminarului Teologic Baptist de la Buteni în 1921. Apoi, în 1934, se formează Comunităţile teritoriale, care aveau ca scop organizarea cercurilor misionare.
Odată cu creşterea numerică a baptiştilor, apar şi primele persecuţii, mai ales din partea preoţilor. Baptiştii nu se lasă însă intimidaţi, ci îşi fac tot mai cunoscut crezul prin intermediul revistelor, a broşurilor, a cântărilor şi a activităţilor misionare.

Anul 1932 este însă unul din cei mai negri ani din istoria baptiştilor. Datorită unor neînţelegeri apărute între preşedintele Uniunii, Ioan R. Socaciu, care era şi director al Seminarului, şi dr. Everett Gill, reprezentantul Bordului de Misiune al Convenţiei Baptiste de Sud, cu ocazia Congresului al XII-lea care a avut loc între 9‑10 septembrie la Timişoara, Uniunea Baptistă se scindează. Lucrul acesta produce multă durere în inima credincioşilor, dar în cele din urmă relaţiile frăţeşti se refac şi în 1935, cu ocazia Congresului de la Arad (9-10 noiembrie), cele două Uniuni de reunesc. Fratele Ioan R. Socaciu, cel care a fost implicat în evenimentele nefericite din acea vreme, a fost preşedinte al Uniunii în perioada 1931-1945. A fost unul din cei mai iluştri predicatori baptişti ai acelor vremuri, a studiat teologia în America şi a luptat mult pentru drepturile bisericilor baptiste. A slujit Biserica Baptistă Română din Timişoara (nr.1, Betel) între anii1937-1946, în condiţii grele, atunci când Decretul 927/1942 a scos Cultul Baptist în afara legii. Relaţiile bune ce le-a  avut cu fraţii noştri din străinătate, au mai temperat elanul prigonitorilor, dar n-au putut opri persecuţia. În această perioadă, conducerea Convenţiei Baptiste de Sud şi a Alianţei Mondiale Baptiste a vizitat în dese rânduri România, făcând demersuri pentru libertatea bisericilor. Lideri baptişti renumiţi ca J. H. Rushbrooke, George Truett, W. O. Lewis, J. B. Gambrell, Charles E. Maddry, au încurajat bisericile în acea perioadă şi au discutat îndelung cu autorităţile despre drepturile baptiştilor. Cu toate acestea, o parte din credincioşii baptişti au fost întemniţaţi, iar alţii au fost deportaţi în Transnistria.

După răsturnarea dictaturii lui Ion Antonescu, Cultul Creştin Baptist îşi recapătă libertatea de a funcţiona prin Decretul 533/31.10.1944 semnat de Regele Mihai. Bisericile se redeschid, activitatea cultică se reorganizează, lucrarea misionară se dezvoltă, dar vremurile de libertate vor fi de scurtă durată. În data de 7 mai 1945 are loc la Biserica Baptistă Română nr 1 din Timişoara adunarea de reconstituire a Comunităţii Bisericeşti Baptiste Timişoara, fiind aleşi ca preşedinte fratele Cornel Pascu, iar ca secretar fratele Sima Lupescu.

În septembrie 1950 se formează în Timişoara, Biserica Baptistă nr.2, păstor al acesteia fiind ales fratele Sava Nicolae.
În această perioadă Dumnezeu ridică alţi lucrători devotaţi: Ioan Bâc, Adam Stănilă, Petru Drăgoescu, Savu Păteanu, Petru Popovici, Dionisie Florea, Ioan Roman, Ioan Baloşin, Avram Gheorghe, Dumitru Lingurar.

După vizita la Moscova, în ianuarie 1949, Stanciu Stoian, ministrul Cultelor şi Culturii, le crează mari probleme baptiştilor. În teritoriu sunt instalaţi “împuteniciţii” care încearcă să controleze viaţa spirituală a bisericilor. Unii păstori sunt arestaţi, alţii sunt destituiţi, unii sunt amendaţi, despre alţii se născocesc învinuiri grave, toate aceste lucruri având ca scop distrugerea bisericilor. Legăturile cu fraţii noştri din străinătate sunt atent monitorizate, serviciile divine sunt limitate ca timp, accesul tinerilor noştri în universităţi este interzis, iar lucrarea misionară este oprită. În această perioadă, bisericile din judeţul Timiş sunt slujite de fraţi păstori devotaţi, dar asupra cărora planează în fiecare zi pericolul destituirii. Nume ca: Ioan Bulica, Liviu Olah, Ioan Trif, Ioan Stanca, Dragoş Hudema, Teodor Turcu, Laurenţiu Tuţac, Gavril Crişan, Ioan Lupulescu, Traian Dejeu, Timotei Târziu, Nicolae Constantin, Ion Râncu, Alexandru Lăpugean, David Nicola,  Dumitru Turcin, Ieremia Găvăgină sunt cunoscute generaţiilor de baptişti ce au suferit mult în perioada regimului comunist.

În ciuda opreliştilor, au existat şi motive de bucurie pentru baptiştii din judeţul Timiş în acea perioadă de tristă amintire: studiile biblice pline de har ale fratelui Pitt Popovici, dinamismul evanghelistic transmis de fratele Liviu Olah, construirea clădirii Bisericii Baptiste nr.2 din Timişoara, înfiinţarea Bisericilor Baptiste Emanuel (nr.3), Golgota (nr.4), Betania (nr.5), vizita evaghelistului Billy Graham din 1985 şi inaugurarea noii Case de rugăciune a Bisericii Baptiste Betel.

Odată cu Revoluţia din 1989, lucrarea baptistă, eliberată din chingile aspre ale comunismului, a căpătat noi dimensiuni. Se plantează biserici noi în multe localităţi, sunt ordinaţi noi lucrători, se organizează evanghelizări pe stadioane, se tipăresc reviste şi cărţi, sunt reluate activităţile sociale.

Astăzi, la acest moment aniversar, pe raza Comunităţii noastre slujesc 75 de păstori în 160 de biserici. Numărul credincioşilor şi aparţinătorilor baptişti de ridică la peste 10.000. Unele biserici au înfiinţat grădiniţe şi şcoli, iar altele sunt implicate în activitatea socială. În ultimii 20 de ani pe raza Comunităţii noastre au avut loc câteva evenimente importante pentru mişcarea baptistă din România: Conferinţe Naţionale Anuale (Timişoara-Betel, 1994, 2008, Lugoj-Harul, 2009), Congresul Organizaţiei Tineretului Baptist  (Timişoara-Betel, 1995), Congresul Femeilor Baptiste (Lugoj-Harul, 1995), Congresul Uniunii Baptiste (Lugoj-Harul, 1999).

În anul 2008 (4-6 iulie) pe stadionul Dan Păltinişanu a avut loc cel mai mare eveniment evanghelistic din istoria României: Festivalul Speranţei cu Franklin Graham. Bisericile baptiste s-au implicat în organizarea acestui eveniment la care au participat peste 80.000 de persoane. Nu trebuie uitate nici evenimente ca: Paştele orfanilor, Crăciunul orfanilor, Marşul Învierii, iniţiate de păstorul Petru Dugulescu, primul parlamentar baptist din istoria României.
În aceşti ani de libertate bisericile baptiste au fost vizitate de reprezentanţi de seamă ai mişcării baptiste internaţionale: Tony Peck, secretarul general al Federaţiei Europene Baptiste, Toma Magda, preşedintele Federaţiei Europene Baptiste şi dr. David Coffey, preşedintele Alianţei Mondiale Baptiste.

Mulţumim Domnului pentru jertfa înaintaşilor noştri şi ne rugăm ca generaţia actuală de slujitori şi credincioşi să se ridice la standardul dorit de Dumnezeu. A Lui să fie gloria din generaţie în generaţie, în vecii vecilor.  Amin!

Articol scris de: dr. Ionel Tutac